Securitatea energetică presupune capacitatea României de a-și asigura aprovizionarea cu surse de energie primară la prețuri accesibile și în condiții de autonomie politică, dar și capacitatea instituțională de a-și proteja infrastructura critică. În virtutea mixului energetic divers și echilibrat, România dispune de variate soluții de politică internă în sensul creșterii securității energetice, însă toate presupun investiții substanțiale în infrastructura de producție, de transport și de distribuție a energiei, în integrarea și funcționabilitatea piețelor, precum și diferite ajustări de ordin instituțional. Diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare este foarte importantă, pentru a nu depide de un singur vânzător.
În ordinea priorităților, creșterea eficienței energetice este o opo […]