Stabilizarea reglementărilor fiscale și legale din sectorul energetic s-ar putea realiza printr-o comunicare mai eficientă cu Ministerul Finanțelor Publice și prin luarea în considerare a propunerilor venite din partea operatorilor printr-un proces de consultare publică real și de durată. În numeroase cazuri, deși industria și autoritățile au discutat, la publicarea legii propriu-zise s-a observat că propunerile companiilor nu au fost luate în considerare în elaborarea textului. Instabilitatea e cauzată de lipsa de viziune, a unui plan pe termen mediu și lung și nerespectarea legilor (de pildă, se încalcă legile privind transparența si dezbaterea publică) de către chiar cei care le-au emis. Este inadmisibilă conducerea unui sector atât de important precum energia prin ordonanțe de guvern, care reprezintă, de fapt, un simplu act administrativ. În plus, este necesară o mai mare voință politică și un angajament din partea autorităților pentru stabilitate legislativă. Este necesară și asumarea responsabilității de către autorități și creșterea profesionalismului funcționarilor publici. Aceștia, puși în fața unor directive – deseori transmise verbal – își văd locul de muncă amenințat în cazul în care nu le respecta. Reprezentanții industriei au mai subliniat necesitatea unei coalizări mai puternice a companiilor în vederea creării unui cadru organizat de discuție cu guvernul.

În Codul Fiscal există prevederi interpretabile. În cazul unui conflict cu privire la o interpretare a legii, investitorul evită darea în judecată a autorităților, deoarece astfel își închid orice ușă de colaborare cu acestea. De asemenea, deși multe dintre instrumentele și conceptele necesare unei bune guvernări a sectorului economic sunt înscrise în Codul Fiscal, ele nu sunt puse in practică. Desele modificări ale prevederilor din Codul Fiscal sunt rezultatul unor presiuni bugetare, ceea ce împiedică realizarea stabilității economice și legislative. O politică fiscală echilibrată trebuie să se bazeze pe principiul neutralității fiscale și pe respectarea logicii economice când se introduc noi taxe. Industria energetică este tratată ca orice alt contribuabil, cu foarte mici excepții, dar nefăcându-se distincții pentru resursele regenerabile, producția offshore etc.

Pentru simplificarea demersurilor administrative în vederea facilitării investițiilor în domeniul energetic este necesară o scurtare a procedurii de obținere a avizelor necesare, o micșorare a numărului acestora (în prezent, în cazul energiei eoliene este nevoie de cca. 85 de avize), de o eficientizare a birocrației și de instituirea, din partea autorităților, a unei practici unitare între diferitele instituții. Un ghid care să reunească toate procedurile necesare demarării unei investiții ar ușura munca actorilor implicați, prin împiedicarea dispersării efortului în fața numeroaselor autorități.

În privința cadrului normativ tehnic, mediul de afaceri ar trebui cel care să ia inițiativa, modelul avut in vedere fiind cel al industriei gazelor neconvenționale din S.U.A., unde atât companiile, cât și autoritățile s-au pus de acord asupra unui set de bune practici în domeniu.

Autonomia decizională a autorităților de reglementare nu poate fi garantată pe deplin, dar ar putea fi făcută mai puțin fluctuantă și mai obiectivă prin responsabilizarea decidenților.

Notă: Puteti citi comentariile primite în chestionarul online pana astazi 26 februarie ora 12 aici.