În prezent, companiile de stat reprezintă 85% din producția de energie electrică și 50% din cea de gaz. Ca urmare, administrarea defectuoasă a acestor companii influențează semnificativ întregul sector: un management prost sau corupt înseamnă investiții greșite; pierderi de venituri la bugetul de stat; distorsiunea piețelor prin favorizarea unor actori în detrimentul altora (de pildă, „băieții deștepți”). Companiile de stat funcționează cu totul altfel decât cele private; în România, buna funcționare a companiilor de stat în interesul profitabilității companiei se confruntă cu probleme din partea Ministerului, care cere companiilor să atingă și alte obiective, precum și a sindicatelor. Proasta administrare a companiilor de stat în ultimii 23 de ani a dăunat funcționării piețelor într-o măsură mai mare decât lipsa regulilor de piață. Ce s-a întâmplat cu „băieții deștepți” este din cauză că companiile de stat n-au fost obligate să vândă competitiv în beneficiul companiei. Pe lângă aceasta, în companiile de stat, acționarii minoritari practic nu au drepturi. La fel de important, macroeconomic, lipsa de eficiență a companiilor de stat se vede în lipsa creșterii economice, în arierate, pierderi, blocajele financiare în care sunt atrase și companiile private.

Soluțiile pentru ca aceste companii să fie mai bine administrate sunt: înlocuirea managementului actual cu unul profesionist pe criterii competitive, respectând regulile OUG 109; privatizarea unui pachet minoritar de acțiuni, prin bursă; și privatizarea pachetului majoritar. Deși primele două ar putea avea efecte benefice, eficacitatea depinde de voința politică: nu s-a dorit înlocuirea managementului cu unul selecționat competitiv, iar listările nu au adus neapărat o creștere semnificativă a transparenței sau la o îmbunătățire a guvernanței corporative. Este nevoie ca aceste companii să fie administrate de manageri buni, care să reducă influența politică și să orienteze companiile către piață. Privatizarea majoritară a funcționat la Petrom, ENEL, companii care azi fac investiții și s-au transformat din „găuri negre” în mari contributori la buget.

OUG 109 ar fi avut efecte benefice dacă ar fi fost aplicată, lucru care s-a întâmplat doar parțial și doar prin presiunile FMI. De pildă, din cele 20 de companii din portofoliul Fondului Proprietatea numai trei numiri sunt necontestabile; există în schimb multe procese pentru numiri contra OUG, dar și pentru abuzuri ale acționarului majoritar față de acționarul minoritar. În calea privatizării, în schimb, există opoziție publică. Nu a existat în România vreo privatizare fără scandal; or, publicul trebuie să înțeleagă argumentele pro-privatizare; privatizarea trebuie să fie transparentă și competitivă, pentru că numai aceste privatizări constituie exemple de succes.

Privatizarea cu acționar majoritar este de fapt singura variantă care rezolvă problemele acestor companii. În 23 de ani, statul putea să demonstreze că poate fi un bun manager. În cele din urmă, statul va decide ce va face cu aceste companii. O posibilitate este cum s-a făcut în Polonia, unde s-au vândut succesiv pachete minoritare până la cedarea controlului. În orice caz, trebuie privatizate companiile care au nevoie urgentă de investiții, de pildă în sectorul termo, unde managementul de stat a luat decizii proaste și nu sunt bani decât prin investiții private.

Notă: Puteti citi comentariile primite în chestionarul online pana astazi 26 februarie ora 12 aici.