Ambiția ca România să devină „un pol energetic”, un centru al tranzacțiilor financiare și fizice cu energie ar aduce numeroase avantaje. Pentru consumatorul român, adâncimea piețelor înseamnă securitatea aprovizionării, concurență între furnizori, calitate a serviciului la preț mai mic. Pentru bugetul public, înseamnă încasări mai mari din impozite odată cu creșterea tranzacțiilor, dar și colectarea de taxe de transport pentru energia tranzitată. Producătorii vor putea vinde mult mai ușor în piața regională. Dacă s-ar tranzacționa mai mult în România într-un hub fizic și financiar, ar crește și nivelul de înțelegere a publicului privind funcționarea piețelor și instituțiilor: noi vom învăța de la Europa Centrală și vom învăța, la rândul nostru, pe cei din Balcani. Nu în ultimul rând, o țară care reușește să atragă tranzacțiile din regiune va avea o putere de negociere mai mare în UE și va putea influența politica energetică europeană.

Deși avem șansa să ajungem acolo la un moment dat, trebuie deocamdată să ne rezolvăm întâi problemele interne, începând cu a ne însuși regulile pieței unice europene. Asta înseamnă să liberalizăm piețele, chiar dacă inițial vom avea prețuri mai mari, deoarece numai așa pot fi atrași investitorii, iar fără investiții private nu putem să dezvoltăm piața. Apoi trebuie să asigurăm interconexiunile fizice pentru tranzacțiile peste graniță, să construim mecanismele de piață care vor atrage investițiile private. Platformele de tranzacționare și piețele trebuie să se cupleze. De asemenea, trebuie să depășim restricțiile de tranzacționare transfrontalieră (care sunt încă o problemă și în alte țări). Ca să atragem tranzacțiile din regiune spre București, piața OPCOM trebuie să fie lichidă atât pe energie electrică cât și pe gaz. Există oportunități bune și prin faptul că rețelele de energie electrică sunt bine dezvoltate și interconectate între România și Europa Centrală dinainte de 1989.

Astăzi, regulile europene pe care trebuie să ni le însușim pentru a ne cupla la piața unică sunt mai ușor de îndeplinit pentru piața de energie electrică decât pentru cea de gaz, unde mecanismele de piață sunt mult mai puțin puse la punct. Fără construcția unei piețe după reguli europene vom rămâne o adevărată „închisoare energetică”; de pildă, în prezent nu putem exporta gaz. Trebuie să avem însă o abordare consecventă, cu reguli ale jocului care nu se schimbă frecvent, să acceptăm politic că liberalizarea va însemna prețuri mai mari, să nu mai pierdem timpul cu discuții precum „campionii integrați”, care au alungat investitorii; să fim consecvenți în reglementări și politici (de pildă, să nu modificăm anul acesta din nou sprijinul pentru regenerabile).

Abia după ce ne rezolvăm problemele din interior ne vom putea gândi să devenim “pol regional”, lucru care înseamnă să nu mai fim doar reactivi (însușindu-ne reguli europene doar că ne sunt impuse) ci proactivi, să avem o viziune consecventă în timp asupra a ce trebuie făcut în energie și propuneri clare. În UE există canale prin care țările își pot negocia bine poziția; ne trebuie însă oameni competenți care să fie prezenți în permanență în toate grupurile în care se discută și se iau decizii și capabili să facă alianțe oportune.

Notă: Puteti citi comentariile primite în chestionarul online pana astazi 26 februarie ora 12 aici.