Potrivit Eurostat, România este printre statele europene cu cea mai redusă rată de dependență de importuri de energie – locul trei, după Danemarca și Estonia. Aceasta se datorează unui mix energetic echilibrat și divers. Totuși, pe termen mediu și lung, stabilitatea acestei distribuții a mixului nu este garantată, datorită depletării zăcămintelor convenționale de hidrocarburi și modificării structurii de consum a energiei primare. Astfel, optimizarea mixului energetic trebuie să se bazeze pe opțiuni tehnologice ce asigură protecția mediului înconjurător și siguranță în exploatare, dar și acceptabilitate socială și suportabilitate economică pentru consumatori. Piețele de capital și investitorii vor lua, prin semnale de preț, deciziile optime de investiție, însă este neapărată nevoie de un cadru legislativ și de reglementare stabil și predictibil, care să nu schimbe regulile în timpul jocului.

Retragerea investitorilor internaționali de la Cernavodă a transmis un semnal negativ asupra mediului investițional românesc. La fel stau lucrurile în sectorul de petrol și gaze, cu maniera de introducere a noului impozit de supra-impozitare a profiturilor sau cu zvonurile privind revizuirea schemei de acordare a certificatelor verzi în industria energiilor regenerabile. Desigur, astfel de măsuri pot fi luate în mod legitim, dar este imperioasă respectarea regulilor de transparență decizională și comunicațională, precum și a principiilor stabilității și predictibilității legislative. Mai presus de orice, lipsa predictibilității afectează negativ disponibilitatea finanțării pentru sectorul energetic românesc.

Nivelul general al impozitării companiilor energetice trebuie să facă posibile campanii de CSR (corporate social responsibility) prin care companiile să se poată implica în rezolvarea problemelor sociale ale comunităților locale afectate de exploatarea resurselor energetice. De asemenea, principiul subsidiarității trebuie reflectat și în politicile fiscale: comunitățile locale trebuie să poată beneficia sub forma de investiții sociale (școli, spitale, drumuri etc) de o parte a taxelor și impozitelor prelevate ca urmare a activității de explorare și producție.

În fine, pe fondul incapacității operatorilor sistemelor de transport de electricitate și de gaze naturale de a face investițiile adecvate, trebuie regândit rolul statului de în finanțarea unor bunuri publice. De asemenea, în transportul de energie, trebuie ca producătorii de energie intermitentă să suporte într-o proporție mai mare decât până acum costurile operațiunilor de echilibrare la nivelul sistemului energetic național.

Notă: Puteti citi comentariile primite în chestionarul online pana astazi 26 februarie ora 12 aici.