Pactul Pentru Energie

Pactul Pentru Energie este o inițiativă a societății civile, a mediului academic și a celui de afaceri, sub egida și coordonarea Academiei Române. Această inițiativă își propune stabilirea unui consens între actorii relevanți ai sistemului energetic românesc cu privire la obiectivele strategice ale dezvoltării sectorului și la principiile fundamentale necesare guvernanței energetice în România.

Etapele procesului

Justificare

Energia este vitală pentru prosperitatea societății noastre, pentru confortul și productivitatea fiecăruia dintre noi. Funcționarea economiei depinde de capacitatea sistemului energetic de a livra consumatorilor serviciile energetice necesare la prețuri accesibile și în condiţii de siguranţă. Mai mult, atractivitatea și competitivitatea economiei va depinde și în viitor de existența unei piețe energetice concurențiale și stabile, susținute de un sistem energetic modern, diversificat și robust.

România beneficiază de certe avantaje din punct de vedere energetic.

Romania are un mix de energie primară diversificat și echilibrat, care include:

• - producție autohntonă de cărbune (94% din necesarul de consum în 2011), țiței (45%) și gaze naturale (72%);
• - producție semnificativă a electricității bazată pe hidroenergie (36%)și pe energie atomică (19%
• - potențial ridicat al energiilor regenerabile, între care cel eolian se distinge ca fiind cel mai mare din Europa de Est (14 TW, cu 1941 MW capacitate instalată la începutul lui 2013).

De asemenea, expertiza tehnică românească în domeniul energetic are tradiție și este de nivel avansat.

Cu toate acestea, securitatea energetică a României nu este un dat.

Diferite tipuri de riscuri și de constrângeri constituie vulnerabilități pe termen mediu și lung la adresa securității energetice naționale.

Pe plan intern riscurile majore țin de:

• - depletarea zăcămintelor autohtone de țiței și de gaze naturale, dar și a celor de uraniu;
• - starea precară a infrastructurii de producţie, transport și de distribuție a electricității și a gazelor naturale;
• - slaba calitate a guvernanței energetice, caracterizată de lipsă de transparență administrativă;
• - deficit de expertiză tehnică și managerială și insuficientă autonomie decizională a autorităților de reglementare.

Pe plan extern riscurile majore țin de:

• - volatilitatea piețelor internaționale de energie;
• - dependența de un exportator monopolist de gaze naturale, care dictează un preț nesustenabil;
• - interconectarea încă precară la rețelele regionale de electricitate și gaze naturale;
• - situarea geografică care limitează sever branșarea la comerțul global cu gaz natural lichefiat;
• - o vecinătate răsăriteană încărcată din punct de vedere geopolitic, cu potențiale efecte asupra stabilității Coridorului Sudic de Gaz, ce urmează a lega Bazinul Caspic de Europa Centrală, traversând teritoriul României.

De asemenea, politicile energetice ale României trebuie să se conformeze obligațiilor asumate la nivelul UE în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu consecințe asupra constituirii mixului de energie primară și a tehnologiilor susținute prin investiții publice și private.

Oportunități

Există, în contextul energetic actual, o serie de oportunități care țin de descoperirea unor noi zăcăminte de gaze naturale, în special în regiunea Mării Negre, dar şi de rezultatele promiţătoare are lucrărilor de recuperare a rezervelor (EOR), care oferă României perspectiva auto-suficienței energetice. De asemenea,eficiența energetică are un mare potențial de creștere; energia regenerabilă poate contribui substanțial și competitiv la generarea de electricitate; Coridorul Sudic poate fi un pas către transformarea României într-un veritabil hub energetic până la sfârșitul deceniului;iarresursele energetice ale Bazinului Caspic, ale nordului Orientului Mijlociu și ale Bazinului Levantin (Mediterana de Est) pot ulterior crește semnificativ acest rol.

Măsuri necesare

Toate aceste oportunități se pot fructifica doar printr-o guvernare coerentă în sectorul energetic, care să garanteze un set de măsuri necesare precum:

• - un cadrul fiscal și legal stabil, transparent și predictibil, care să stimuleze investițiile necesare în sectorul energetic, permițând totodată o distribuire echitabilă a profiturilor din industria energetică.
• - crearea unei piețe liberalizate, competitive și inteligent reglementate a serviciilor energetice, în care atât diferitele industrii energetice, cât și sectorul privat și cel public, să fie în raporturi de concurență loială.
• - crearea unor norme și instituții de dezbatere informată și autentică a politicilor energetice, care să asigure încrederea mutuală a părților interesate și acceptabilitatea socială a soluțiilor alese.
• - integrarea autentică în piața unică europeană a energiei, prin măsuri de interconectare substanțială a rețelelor de electricitate și de gaze naturale și prin asimilarea principiilor și regulilor liberei - concurențe, convenite le nivelul UE.

România trebuie să își dezvolte capacitatea instituțională de a participa eficient la fazele timpurii de elaborare a legislației europene în domeniul energetic, promovându-și interesele strategice în spiritul politicilorenergetice europene si asigurându-și astfel statutul de hub energetic regional.