Notiunea de „consumator vulnerabil” trebuie definită concret şi coerent, luând în considerare termeni precum „sărăcia energetică” şi „serviciul de interes public”. Măsurile de protecţie socială, precum şi criteriile de eligibilitate trebuie formulate astfel încât să se identifice grupurile sociale vulnerabile, care pot fi diferite la energie electrică și la gaz. Dacă există o strategie coerentă, diminuarea consumului prin măsurile de eficiență energetică va duce la reducerea numărului celor care primesc subvenţii şi implicit la degrevarea bugetului cheltuielilor de stat. Este necesară delimitarea competenţelor factorilor de decizie (ANRE, Ministerul Muncii şi ANPC) astfel încât să fie eliminată confuzia în protejarea consumatorului vulnerabil. Ministerul Muncii trebuie să coordoneze instrumentele de protecţie socială.

Sistemul de protecție socială trebuie decuplat de prețuri și trebuie să fie compatibil cu funcționarea piețelor de energie. Protejarea consumatorilor prin preţuri reglementate trebuie eliminată şi înlocuită de contribuţii de la bugetul Ministerului Muncii pentru acoperirea facturii sau de ajutoare directe de venit; şi din bugetele autorităților locale, pentru proiecte de diminuare a consumului şi de sporire a eficienţei energetice. O piaţă nedistorsionată şi un mecanism social safety net oferă pârghiile necesare protejării categoriei sociale de consumatori vulnerabili. Trebuie definit serviciul economic de interes general; de pildă, Directivele europene statuează dreptul consumatorilor la căldură, astfel încât consumatorii care nu-și pot permite finanțarea acestui serviciu nu pot fi deconectați. Ca urmare, resursele publice trebuie folosite adecvat pentru a finanța serviciul doar pentru cei care realmente nu și-l pot permite. Prin aceasta se pot folosi mai țintit și resursele publice. Consumatorii trebuie să știe cât consumă (contorizare); să-și poată regla consumul și controla facturile; să vadă prețul real al energiei, chiar dacă statul oferă sprijin. Sprijinul trebuie să fie transparent, iar finanțarea să se facă prin legea bugetului.

Ajutoarele de stat destinate consumatorilor industriali ar trebui acordate doar în mod excepţional, şi atunci pentru promovarea unor investiţii în retehnologizare. Deși se întâmplă și în alte țări din UE, în niciun caz sprijinul nu ar trebui să se facă prin prețuri mici la energie, deoarece aceasta încurajează risipa. Instrumentele de protejare a consumatorilor industriali sunt susceptibile a denatura principiile pieţei libere şi ale pieţei intra-comunitare. Prin urmare este necesară investigarea compatibilităţii cu regulile europene.

Măsura de impozitare suplimentară a veniturilor companiilor rezultate din liberalizare trebuie fundamentată pe studii de fezabilitate şi analize economice; din păcate, varianta adoptată nu a fost suficient dezbătută. Se recomandă realizarea de studii comparative cu alte ţări europene, investigând eficacitatea supraimpozitării în protejarea consumatorilor vulnerabili, dar şi în stimularea investiţiilor companiilor private pentru identificarea unor modele care pot fi adaptate și implementate în România.

Notă: Puteti citi comentariile primite în chestionarul online pana astazi 26 februarie ora 12 aici.